DESPRE DOR .............

   

  „ Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi în grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.

Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta.

Dorul e duioşia distanţei, frânată de meditaţie.”( DUMITRU STĂNILOAE )

„Dorul este focul care arde sperantele,dorintele,durerile..iar cenusa care ramane reprezinta amintirile...” ( OCTAVIAN PALER )

„Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei.
… te poarta cind spre trecut, cind spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet” ( CONSTANTIN NOICA )

Exista păreri împărţite despre cuvîntul dor si sensul lui , la români este unic , spun unii , alţii ba .
Nu spui dor doar în iubire , exista dor de părinţi , de ţara ( cred ca mai sunt unii ce au acest dor ) , de copii , de cei plecaţi dintre noi ...........
De ce ne este dor ? Cei trei filozofi citaţi au fost clari , dar cum simte fiecare acest sentiment , cum îl dezvolta sau cum îl reprimă , nu cred ca exista răspunsuri clare .
Intr-un mod egoist si personal imi este dor foarte rar de oameni , port in suflet memoria celor plecati dintre noi , impacat cu realitatea ca moartea si mie imi poate zambi pe neasteptate , iar cei apropiati sufletului meu , ce nu ai vad zile , luni , ani , stiu ca sint acolo undeva si asta ma linisteste .
Pentru fiinta iubita dorul are alta rezonanta , el este simtit cand ochii cauta doar acei ochi , cand mana cauta sa atinga doar acea mana , cand nu exista corelarea dintre simt - vaz - auz si ..........gust .
Cand imi este dor , ma doare ! Asa simt acest sentiment , prin durere in ..... Suflet .

Cand va este dor ce simtiti ? Ce faceti sa va treaca ?