INOCENTA COPIILOR

Am avut placerea sa fiu "bona" nepotului meu si printr-o conjuctura si a unei fetite, care de altfel e prietena declarata a nepotului .

 Am realizat cat de mult ne-am "murdarit"noi, astia, oamenii mari.

Ce mult conteaza daca vrei si poti sa urmaresti inocenta divina a acestor copii.

Noi, cei care am trecut prin "toate ", noi, cei care dam conotatii de orice natura, la un cuvant sau gest, pentru ca nu mai stim sa intelegem altfel.

Noi ,care am uitat cu desavarsire ce inseamna a avea in suflet si copilaria, chiar daca avem copii mici, chiar daca am crescut copii sau daca ne bucuram de copii copiilor.

Copii nu gandesc pragmatic, noi..suferim de scenarita , absolutism si fatalitate.

Daca nu vrei sa detii controlul iti poti pastra inocenta, iar cineva imi spunea ca "simplitatea este un mod de a fi”, dar care azi e tot mai indepartat de noi, cei care sintem mari .

Intrebari ..simple la care eu trebuia sa dau raspunsuri, joaca dintre ei, discutiile ce le aveau ... lectie de viata ,lectie de meditat.

Initial am vrut sa descriu o discutie purtata de cei doi copii, dar imi doresc sa ramineti cu gandul la intrebarea aceasta :

„Oare sintem atit de mari, noi, oamenii mari, incat ne permitem sa uitam ca am fost copii ?”

Ps.Multumesc celor doi minunati copii: Noni si Raris !