RELATIA MEA .............SPECIALA

Ce ati face cu a doua sansa la viata , dar cu a treia ?
Omul ,muritor prin definitie, nemuritor prin spiritualitate, in aceasta viata are preocupari din cele mai diverse si de cele mai multe ori , la urma,mult mai la urma isi face griji de ceea ce are in interior ............uneori am fost caracterizat ca am un cinism de om nebun , posibil , drept urmare am sa va provoc imaginatia intrebindu-va:"la moartea celui drag voua , se face o licitatie , fiecare sa obtina ceva din cel care a plecat , ce va doriti ??"
Daca reusiti sa raspunde-ti , nu asteptati sa moara , obtine-ti acum !!!!
In urma cu 25 de ani , am avut un prim contact cu "doamna " Moartea , Azi traiesc intr-o semiinconstienta ca eu am avut o a doua sansa , cum de altfel o fac multi din apropiatii mei .

Alergam , nu mai avem timp , vrem mai mult si mai bun , uitam , evitam.........., multi dintre noi stim teorie ,"carpe diem " ne este cunoscut doar filozofic , de cele mai multe ori , pentru ca ajungem la o concluzie trista : sintem sclavii propriului mod de viata .

Citim si intelegem multe idei mobilizatoare , spunem ca asa o sa facem , nu vom mai fi atit de axati pe munca , pe fuga , o sa deschidem ochii , ne vom bucura de ce avem in jurul nostru , ne vom bucura ca soarele rasare si avem voie sa fim egoisti , sa spunem ca rasare doar pentru noi .  

Si ramin doar vorbele ...........

 

INOCENTA COPIILOR

Am avut placerea sa fiu "bona" nepotului meu si printr-o conjuctura si a unei fetite, care de altfel e prietena declarata a nepotului .

 Am realizat cat de mult ne-am "murdarit"noi, astia, oamenii mari.

Ce mult conteaza daca vrei si poti sa urmaresti inocenta divina a acestor copii.

Noi, cei care am trecut prin "toate ", noi, cei care dam conotatii de orice natura, la un cuvant sau gest, pentru ca nu mai stim sa intelegem altfel.

Noi ,care am uitat cu desavarsire ce inseamna a avea in suflet si copilaria, chiar daca avem copii mici, chiar daca am crescut copii sau daca ne bucuram de copii copiilor.

Copii nu gandesc pragmatic, noi..suferim de scenarita , absolutism si fatalitate.

Daca nu vrei sa detii controlul iti poti pastra inocenta, iar cineva imi spunea ca "simplitatea este un mod de a fi”, dar care azi e tot mai indepartat de noi, cei care sintem mari .

Intrebari ..simple la care eu trebuia sa dau raspunsuri, joaca dintre ei, discutiile ce le aveau ... lectie de viata ,lectie de meditat.

Initial am vrut sa descriu o discutie purtata de cei doi copii, dar imi doresc sa ramineti cu gandul la intrebarea aceasta :

„Oare sintem atit de mari, noi, oamenii mari, incat ne permitem sa uitam ca am fost copii ?”

Ps.Multumesc celor doi minunati copii: Noni si Raris !