Toti folosim acest cuvant : " trebuie "
, sa facem ; sa dregem ceva anume si bagam un trebuie.
Nu asta ma nemultumeste ; il folosesc ;tu il folosesti
;voi il folositi ; dar de ce ? De ce spunem trebuie cand nu trebuie !?
Traim intr-o societate;i ntr-o comunitate; respectam
legile tarii in care traim si legea bunului simt internationala (cunosc si
persoane ce nu stiu de bun simt ) , sa avem o conduita nu inseamna trebuie .
Este un mod de a convietui .
De ce spunem ........trebuie : sa sun pe cineva drag ,
sa spun la multi ani , sa ma intilnesc ; etc ....
Poate, doar eu simt in acest " trebuie " o
obligatie, iar unde este obligatie nu se mai poate numi placere .
Voi de ce folositi acest cuvint ? Si in ce context ?
De cate ori ați auzit aceasta propoziție ? De cate ori
ați rostit-o ?
Suntem asa buni sfătuitori , fini cunoscători ,
talentați psihologi , când e vorba de alte vieți.............ne lovește un
" divin altruism ".
Ce este rău în a dori binele ? Dar cum se dorește
acest bine ? După o discuție în care cel care iți "dorește" binele
punctează decisiv : " nu intelegi ca iți vreau binele ??? "
Forma în care este rostit acest gând anihilează
acțiunea lui ; el va rămâne în stadiu de "iți vreau" și nimic mai
mult .
Îți vreau binele .............nu mai fuma ! Nu mai bea
! ....... Etc ;asa decurg de cele mai multe ori "bunăvoinţei"
noastre.
" Pentru ca îmi doresc sa-ți
fie bine ;vreau sa te ajut !
Cu ce te pot ajuta ?" aceasta fraza
implica acțiune ; determinare si implicare .
Când o sa mai doriți; ca celui de lângă voi sa-i fie
bine nu lăsați ca acest gând să rămână......... Doar un gând !
“Indiferent ce faci, fa permanent un lucru in sinea ta: fii constient ca
tu faci acel lucru. Fii constient de tine cand mananci, cand mergi, cand
asculti, cand vorbesti. Cand esti suparat, fii constient ca esti suparat.
Aceasta permanenta neuitare de sine creeaza in tine o eneregie foarte subtila.
Incepi sa fii o fiinta cristalizata.
In mod obisnuit esti o masa fluida, o combinatie de multe lucruri, fara un
centru. Lucruri in constanta deplasare si schimbare, fara un stapan inauntru.
Constienta te face stapan. Si cand spun stapan, ma refer la prezenta - o
prezenta continua. Indiferent ce faci sau nu faci, un lucru trebuie sa fie
constant in constiinta ta, si anume ca existi.” - Osho
Multi dintre voi sint sigur ca stiti de celebra carte " The
secret" - Rhonda Byrne
" Pe
masura ce aflati secretul, veti ajunge sa stiti cum sa aveti, sa fiti ori sa
faceti tot ceea ce doriti. Veti ajunge sa stiti cine sunteti cu adevarat. Veti
ajunge sa cunoasteti adevarata maretie care va asteapta în viata. " , nu
stiu cati ati reusit sa o cititi, eu am inceput-o la recomandarea unei
" tanti Freud ", dar m-am lasat la mana mea , m-a depasit
.......
Cand iti doresti ceva cu adevarat , "universul
lucreaza pentru tine ".
Nu stiu cine lucreaza , nu stiu daca Cineva
isi face timp pentru asta , dar stiu ca nimic nu este
intamplator .
Am intalnit tot felul de oameni in viata mea ,
de la ingeri la demoni , de la neprihaníti la curve , de la regi la
sclavi si de la fiecare in parte am aflat , invatat ceva
.
Intamplarea nu este tocmai intamplatoare in
viata noastra !
" In lume nu se petrece nimic întâmplator, totul se face în baza
necesitatii" - Baruch Spinoza
Noi nu stim , nu putem, nu sintem pregatiti , sa
asimilam informatiile , uneori ne trebuie " o viata " sa
realizam cat de importanti au fost unii oameni pentru noi .
Realizarile si esecurile noastre ,
bucuriile si tristetile noastre fac parte din viata noastra
care nu este intamplatoare .
Am avut placerea sa fiu "bona" nepotului meu
si printr-o conjuctura si a unei fetite, care de altfel e prietena declarata a
nepotului .
Am realizat cat
de mult ne-am "murdarit"noi, astia, oamenii mari.
Ce mult conteaza daca vrei si poti sa urmaresti
inocenta divina a acestor copii.
Noi, cei care am trecut prin "toate ", noi, cei
care dam conotatii de orice natura, la un cuvant sau gest, pentru ca nu mai
stim sa intelegem altfel.
Noi ,care am uitat cu desavarsire ce inseamna a avea
in suflet si copilaria, chiar daca avem copii mici, chiar daca am crescut copii
sau daca ne bucuram de copii copiilor.
Copii nu gandesc pragmatic, noi..suferim de scenarita
, absolutism si fatalitate.
Daca nu vrei sa detii controlul iti poti pastra
inocenta, iar cineva imi spunea ca "simplitatea este un mod de a fi”, dar
care azi e tot mai indepartat de noi, cei care sintem mari .
Intrebari ..simple la care eu trebuia sa dau
raspunsuri, joaca dintre ei, discutiile ce le aveau ... lectie de viata ,lectie
de meditat.
Initial am vrut sa descriu o discutie purtata de cei
doi copii, dar imi doresc sa ramineti cu gandul la intrebarea aceasta :
„Oare sintem atit de mari, noi, oamenii mari, incat ne
permitem sa uitam ca am fost copii ?”
Ps.Multumesc celor doi minunati copii: Noni si Raris !
Paris si Elena , Romeo si Julieta , Tristan si Isolda
, Orfeu si Euridice , Hamlet si Ofelia , Ulise si Penelope , Cleopatra si Marc Antoniu
, Mihai Eminescu si Veronica Micle ......
Ce au aceste cupluri in comun ? .............. Iubirea curata ,
adevarata si sincera !
Iubirea lor a fost plina de obstacole , dar a fost pana la moarte .
Azi , iubirea este mai " comerciala " , imi dai sa-ti dau ,
multi fug din fata greului , sau la primul obstacol au alzheimer sentimental .
" Everestu a fost cucerit pentru ca a existat " si in iubire daca
amandoi lupta nimic si nimeni nu le sta in cale .
Cati nu prefera o iubire linistita fata de una zbuciumata ?
Ce inseamna linistita ? Iubire admisa , permisa , tolerata ?
De catre cine ? De comunitate , de familie , de
prieteni ?
Tot ce este interzis incita , face sa creasca intensitatea , cand toti spun :
" nu faci bine ! ", tu sa faci
ce iti spune sufletul .
In iubirea " interzisa " este nevoie de curaj , nebunie ,
frumos si ..... poezie , sa renunti la toata lumea pentru omul cu care poti
face o lume .
Cred ca oamenii sint atrasi de " interzis " , acest interzis ce ne
coloreaza viata , ce o face atractiva .
Voi ......... ce " preferati " ?
Povestea lui Buddha povestita de Osho este foarte
interesanta, acest ganditor pina la varsta de 29 de ani a "trait"
intr-un glob de cristal fara sa stie ce inseamna batrinetea ; boala ; fericirea
-nefericirea .......
Oare cati dintre noi vor sa traiasca asa ?
Nimeni, sunt absolut convins ; fiecare din noi inca de
la nastere e sortit mortii ; moartea incepe din ziua in care te nasti .
Dupa nastere , nu ai cum sa scapi de moarte si din
acest motiv perpetuam aceasta indrumare :"traieste-ti viata!" iar
apoi incepem sa invatam cum .
Noi oamenii sintem creaturi pline de vanitate, uneori ma opresc din vanitatea
mea si urmaresc ce fac altii ; oare o fac tot din vanitate ?
Avem tot felul de ganduri ; idei ; dorinte ; iubiri...avem "porniri"
decente cat si indecente ; frustrari si traume ; avem calitati si defecte
............
Am copilarit intr-un cartier numit "rau famat" ,unii s-au ridicat
frumos ; altii se lauda cu cei care s-au ridicat ; altii sint anonimi ; altii
sint in tragicul "convoi", am amintiri din aceasta copilarie , la fel
ca voi , de toate felurile , de la cele de aventuri , la cele ....toate au
facut sa ma formeze sa-mi faca "buletin" de asa zis om .
Anii au trecut iar din si prin viata am adunat si
multe cacaturi , eu ma tot "spal" dar sa stiti ca uneori mai miros ,
voi cum scapati de ele ; de acel miros?
Sa pastram in noi toate cele trei virtuti ...Cati oare stiu care sunt ele?
Credinta, Nadejdea si Dragostea,
sunt dobindite in cursul vietii ; sau prin acest curs al vietii si facem apel
la ele mereu pe rand, doar cand sintem "strinsi cu usa".
Voi incheia "apoteotic"intrebandu-va : „tot ce este pe pamint are un pret
si este de cumparat ?”
" ...Spem longam reseces. Dum loquimur,
fugerit invida aetas.
carpe diem quam minimum credula
postero.”
Speranța după timp ți-o păsuiește căci
vremea, cât de rea, se scurge cât vorbim, culege ziua cea de astăzi , ce
va fi mâine noi nu știm.
Horatiu, carmina i, 11, ad
leuconoen "
Circula pe net o poveste cu
talc , o voi reproduce mai jos :
" Un prieten a deschis sertarul
dulapului sotiei sale si a ridicat un pachet invelit in hartie de matase:
--"Acesta-a spus-nu este un simplu
pachet, e lenjerie".
A aruncat hartia de impachetat si a
observat matasea rafinata si dantela.
Ea a cumparat aceasta prima data cind am
fost la new york,acum 9 ani.
Nu a folosit-o niciodata.
A pastrat-o pentru o ocazie deosebita.
-bine....cred ca aceasta este
ocazia"
S-a apropiat de pat si aseza lenjeria
linga celelate haine care urma sa le
Duca la pompele funebre.
Sotia lui tocmai murise.
Intorcandu-se spre mine spuse: "nu
pastra nimic pentru o ocazie
Deosebita,fiecare zi traita este o
ocazie deosebita."
Inca ma gandesc la aceste cuvinte...deja
mi-au schimbat viata.
Acum citesc mai mult si fac curat mai
putin.
Ma asez pe terasa si admir privelistea
fara sa observ buruienile gradinii.
Petrec mai mult timp cu familia si cu
prietenii, si mai putin la serviciu.
Am inteles ca viata ar trebui sa fie un
sablon de experiente de care sa te
Bucuri, nu o lupta pentru a supravietui.
Nu mai pastrez nimic.
Folosesc paharele de cristal zilnic.
Imi pun paltonul nou pentru a merge la
cumparaturi,daca asa decid si asa am chef.
Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru
chefurile speciale, il folosesc
oricand am chef.
Frazele "intr-o buna zi..." si
"una din zilele acestea..." incep sa dispara din vocabularul meu.
Daca ceva merita sa fie vazut, auzit sau
facut, vreau sa vad, sa aud si sa fac acum.
Nu sunt sigur ce ar fi facut sotia
prietenului meu,daca ar fi stiut ca nu ar
fi aici pentru ziua de maine pe care noi
toti o ignoram destul de mult.
Cred ca ar fi telefonat celor din
familie,prietenilor apropiati.
Poate ca i-ar fi sunat pe cativa din
vechii ei prieteni pentru a-si cere scuze pentru eventualele suparari din
trecut si sa se impace cu ei.
Aceste lucruri nefacute, sunt cele care
m-ar supara daca as stii ca am orele limitate.
As fi suparat pentru ca nu mi-am mai
vazut prietenii buni, cei cu care m-as fi pus in contact " intr-o buna
zi..."....
Suparat pentru ca nu am scris anumite
scrisori care ma gindeam sa le scriu una din zilele acestea".
Suparat si trist pentru ca nu le
spusesem fratilor si copiilor cat de mult ii iubesc.
Acum, incerc sa nu intarzii ,sa nu retin
,sa nu pastrez nimic din ce ar aduce rasete si veselie vietilor noastre.
Si in fiecare dimineata imi spun ca este
o zi deosebita, fiecare ora, fiecare minut...este deosebit. "
Mobilizator ? Cat timp ?
Sunt lupul moralist, nevoile noastre de cele mai
multe ori se reduc si ajung ca in piramida lui Maslow ,
la cele doua care stau la baza ei ( nevoile fiziologice si
nevoile de siguranta )
Nevoile si motivatiile ne definesc si ne
diferentiaza , nu facem ceva fara sa fim " impinsi " , daca
tehnologia ar avansa ca in filme si am convietui cu robotii nu dupa mult
timp ne-am contopi cu ei de nu ar mai fi nici o diferenta , dar
robotizarea nu este inceputa chiar fara roboti ?
Carpe diem ! Carpe diem ! Carpe diem !
Traieste clipa ! Culege ziua ! Si nu doar
in modul filozofic , cu adevarat in modul practic ; fara prejudecati ,
fara constringere , fara compromisuri !
Pentru cäti ramine la stadiu de teorie si cäti
se bucura de sensul acestor cuvinte ........ ?
" ...spem longam reseces. Dum
loquimur, fugerit invida aetas.
„ Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e
numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea
unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei,
datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel
propriu şi în grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în
care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.
Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai
spiritual decât aceasta.
Dorul e duioşia distanţei, frânată de
meditaţie.”( DUMITRU STĂNILOAE )
„Dorul este focul care arde
sperantele,dorintele,durerile..iar cenusa care ramane reprezinta amintirile...”
( OCTAVIAN PALER )
„Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat
imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla
compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui
orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint
al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si
abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva
indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii
numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al
faptei.
… te poarta cind spre trecut, cind spre viitor, te incarca si de regrete si de
speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit
ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce
putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de
suflet” ( CONSTANTIN NOICA )
Exista păreri împărţite despre cuvîntul dor si sensul lui , la români este unic
, spun unii , alţii ba .
Nu spui dor doar în iubire , exista dor de părinţi , de ţara ( cred ca mai sunt
unii ce au acest dor ) , de copii , de cei plecaţi dintre noi ...........
De ce ne este dor ? Cei trei filozofi citaţi au fost clari , dar cum simte
fiecare acest sentiment , cum îl dezvolta sau cum îl reprimă , nu cred ca
exista răspunsuri clare .
Intr-un mod egoist si personal imi este dor foarte rar de oameni , port in suflet
memoria celor plecati dintre noi , impacat cu realitatea ca moartea si mie imi
poate zambi pe neasteptate , iar cei apropiati sufletului meu , ce nu ai vad
zile , luni , ani , stiu ca sint acolo undeva si asta ma linisteste .
Pentru fiinta iubita dorul are alta rezonanta , el este simtit cand ochii cauta
doar acei ochi , cand mana cauta sa atinga doar acea mana , cand nu exista
corelarea dintre simt - vaz - auz si ..........gust .
Cand imi este dor , ma doare ! Asa simt acest sentiment , prin durere in .....
Suflet .
Cand va este dor ce simtiti ? Ce faceti sa va treaca ?
Sa scriu despre voi sau sa scriu despre mine ca o
introducere sau o prezentare .......nu !
Am sa scriu despre alţii , despre anonimii care arunca cu cacaturi, lasii
, acesta blogosfera are de toate : îngerii , demoni , curve ,
virgine , atei , fanatici , lista este lungă si completata de cei din
urma dar nu ; în nici un caz cei dintâi ......
Anonimii atotcunoscatori , savanţii în de toate si nimic,
frustraţii in (din) viata de zi cu zi .
Nu îmi sînteţi simpatici , deci va spun din start : hai sictir ! (
hai marș ! nu meritati , îmi plac cîinii ).
În acest univers suntem anonimi ? ( am terminat cu cei virtuali ) .
La finalul vieţii dacă măcar unei singure fiinţe ii va părea rău ca
plecăm înseamnă ca suntem în viaţa .....ei .
Ce înseamnă, pentru voi , a fi anonim în acest univers ?
